Statele din zona euro îşi consolidează legăturile financiare cu Statele Unite mai rapid decât pe cele dintre ele, iar această tendinţă poate expune economia europeană la şocuri externe. Vicepreşedintele BCE, Boris Vujcic, atrage atenţia asupra riscurilor generate de fragmentarea pieţelor de capital.
Ţările din zona euro se integrează financiar cu Statele Unite într-un ritm mai accelerat decât între ele, avertizează vicepreşedintele Băncii Centrale Europene, Boris Vujcic.
Potrivit oficialului, această evoluţie afectează rezilienţa economiei europene, mai ales într-un context marcat de tensiuni geopolitice tot mai mari, relatează Reuters.
Declaraţia evidenţiază dificultăţile Uniunii Europene de a construi o piaţă unică a capitalurilor, în condiţiile în care economiile europenilor ajung tot mai mult în investiţii americane, iar barierele naţionale continuă să limiteze circulaţia banilor între statele membre.
Cercetările BCE arată că obstacolele în calea investiţiilor transfrontaliere în acţiuni dintre zona euro şi Statele Unite au scăzut cu aproximativ 25% din 2014. Reducerea este de peste două ori mai rapidă decât cea înregistrată între ţările din zona euro.
„Este frapant că ne integrăm mai rapid cu Statele Unite decât între noi”, a declarat Vujcic în cadrul unei conferinţe financiare organizate la Dublin.
Fragmentarea pieţelor afectează investiţiile companiilor
Vicepreşedintele BCE a explicat că pieţele fragmentate reduc capacitatea firmelor europene de a face faţă crizelor. În timpul şocului economic provocat de pandemia de COVID-19, companiile ai căror acţionari erau preponderent investitori interni şi-au redus investiţiile cu aproximativ 20% mai mult decât cele care aveau o bază internaţională de investitori.
O altă diferenţă identificată de BCE priveşte reacţia la creşterea preţurilor petrolului. Companiile europene tind să îşi reducă investiţiile în astfel de situaţii, spre deosebire de firmele americane.
De ce este importantă integrarea financiară europeană?
Vujcic a subliniat că, într-o Europă cu pieţe financiare fragmentate, investiţiile reprezintă principalul instrument prin care companiile se adaptează la şocurile economice. În opinia sa, problema este în primul rând una de rezilienţă economică şi abia apoi un obstacol în calea creşterii.
Astfel, consolidarea pieţei europene de capital nu ţine doar de stimularea dezvoltării economice, ci şi de capacitatea statelor membre şi a companiilor de a absorbi mai bine efectele crizelor externe.
