Statele Unite îşi reorientează priorităţile strategice către Arctica, iar această schimbare ar putea afecta echilibrul din NATO, securitatea Europei şi poziţia României, consideră analistul de politică externă Ştefan Popescu. Acesta avertizează că apropierea Washingtonului de Groenlanda şi consolidarea prezenţei americane în nordul îngheţat pot modifica relaţia tradiţională dintre securitatea europeană şi angajamentul militar al Statelor Unite pe continent.
Invitat în podcastul „Pe drept cuvânt”, difuzat la Prima News, analistul a susţinut că acordul privind Groenlanda reprezintă mai mult decât o înţelegere bilaterală sau o extindere a cooperării militare.
În opinia sa, documentul consolidează poziţia americană în Arctica şi reduce dependenţa Washingtonului de arhitectura tradiţională a NATO în această regiune.
„În acest moment, Groenlanda este epicentrul noii geografii arctice a Statelor Unite ale Americii”, a afirmat Ştefan Popescu, explicând că teritoriul devine un punct central pentru interesele strategice americane.
De ce consideră analistul că NATO pierde din importanţă în Groenlanda
Ştefan Popescu a explicat că, în trecut, Groenlanda era privită în primul rând ca un teritoriu aflat sub suveranitate daneză, apărat în cadrul arhitecturii tradiţionale a NATO.
Noul acord, care permite extinderea prezenţei militare americane şi stabileşte reguli suplimentare pentru securitatea regiunii, schimbă, în opinia sa, această perspectivă.
Analistul consideră că Washingtonul îşi consolidează controlul strategic asupra insulei şi îşi urmăreşte interesele într-o regiune care capătă o importanţă tot mai mare.
El a criticat faptul că, în România, evoluţiile geopolitice din Arctica nu ar fi fost analizate suficient din perspectiva efectelor asupra celorlalte zone strategice.
În acest context, Ştefan Popescu a făcut referire şi la extinderea NATO prin aderarea Finlandei şi Suediei, susţinând că această schimbare a echilibrului geografic al alianţei a contribuit la marginalizarea regiunii Mării Negre în dezbaterea strategică.
„În momentul în care ai adus Finlanda şi Suedia, este clar că ai marginalizat Marea Neagră. Dar noi, în România, am aplaudat acest lucru”, a declarat analistul.
El consideră că România trebuie să privească aceste evoluţii prin prisma intereselor sale strategice, nu doar ca pe nişte schimbări care consolidează alianţa în ansamblu.
Uniunea Europeană, între dependenţa de SUA şi schimbarea echilibrului strategic
Întrebat care este poziţia Uniunii Europene în raport cu reorientarea americană către Groenlanda şi Arctica, Ştefan Popescu a apreciat că Bruxelles-ul are o capacitate limitată de a influenţa această schimbare.
„Uniunea Europeană este un simplu spectator”, a afirmat analistul, argumentând că există o legătură strânsă între NATO, angajamentul de securitate al Statelor Unite pe continent şi proiectul european.
În opinia sa, orice reducere sau reconfigurare a prezenţei americane în Europa va avea consecinţe asupra construcţiei europene. Analistul a avertizat că schimbarea ar putea produce efecte profunde, comparabile cu un şoc major pentru actualul echilibru politic şi de securitate al continentului.
Ştefan Popescu nu consideră că Statele Unite se retrag complet din proximitatea strategică a Europei, ci că îşi schimbă priorităţile şi îşi concentrează atenţia asupra nordului. O asemenea evoluţie ar putea obliga statele europene să îşi reevalueze propriile responsabilităţi de securitate.
Pentru România, avertismentul analistului este legat de necesitatea unei evaluări atente a raporturilor de putere din interiorul NATO şi a consecinţelor pe care schimbările din Arctica le pot avea asupra importanţei strategice a Mării Negre.
