Naşterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie şi reprezintă prima mare sărbătoare din noul an bisericesc. Cunoscută drept Sfânta Maria Mică, ziua este dedicată Fecioarei Maria şi este marcată cu cruce roşie în calendarul ortodox.
Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe 8 septembrie Naşterea Maicii Domnului, sărbătoare care deschide seria marilor praznice din noul an bisericesc, început la 1 septembrie.
Ziua este cunoscută în tradiţia populară drept Sfânta Maria Mică şi este una dintre cele mai importante sărbători închinate Fecioarei Maria. Potrivit tradiţiei Bisericii, Maria s-a născut din Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana. Cei doi, ajunşi la o vârstă înaintată şi fără copii, s-au rugat îndelung pentru a primi un copil, iar rugăciunea lor a fost ascultată.
Naşterea Maicii Domnului nu este relatată în Noul Testament. Informaţiile despre venirea sa pe lume şi copilăria Fecioarei Maria se regăsesc în Sfânta Tradiţie şi în scrieri creştine vechi, printre care Protoevanghelia lui Iacov.
Ce semnificaţie are Sfânta Maria Mică pentru credincioşi
Pentru creştinii ortodocşi, sărbătoarea are o semnificaţie profundă, fiind legată de planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Fecioara Maria este cea care avea să-L nască pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om, şi este cinstită de Biserică drept Născătoare de Dumnezeu.
Sfânta Maria Mică este privită şi ca o sărbătoare a bucuriei şi speranţei. Povestea lui Ioachim şi a Anei este asociată cu puterea rugăciunii şi cu speranţa împlinirii unei dorinţe după o lungă perioadă de aşteptare.
În această zi, credincioşii se roagă pentru sănătate, familie, copii şi ajutor în perioadele dificile. Tradiţia populară păstrează în mod special legătura sărbătorii cu rugăciunile femeilor care îşi doresc copii.
Tradiţii şi obiceiuri de Sfânta Maria Mică
În tradiţia românească, 8 septembrie marchează şi apropierea toamnei. În această perioadă începeau lucrările agricole de sezon, se culegeau viile, se băteau nucii şi se făceau pregătiri pentru semănatul grâului, orzului şi secarei.
De Sfânta Maria Mică, oamenii duc la biserică fructe şi roade ale toamnei, aprind lumânări şi se roagă în faţa icoanei Maicii Domnului. În unele regiuni, strugurii şi prunele sunt împărţite pentru sufletele celor adormiţi. Totodată, sunt organizate hramuri şi pelerinaje la biserici şi mănăstiri.
Există şi interdicţii păstrate din tradiţia populară, precum evitarea muncilor grele, a spălatului rufelor, cusutului sau tricotatului. Acestea sunt însă obiceiuri populare şi nu trebuie confundate cu reguli religioase ale Bisericii.
Pe 8 septembrie se spune în mod obişnuit „La mulţi ani!” persoanelor care poartă numele Maria şi derivatele acestuia, precum Mariana, Marian, Mărioara, Maricica, Marina sau Marinela. Sfânta Maria Mică se deosebeşte astfel de Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită pe 15 august şi cunoscută drept Sfânta Maria Mare.
