Cu apărarea aeriană devastată, aliaţii marginalizaţi şi arsenalul de rachete împuţinat, liderii de la Teheran se confruntă cu perspectiva de a accepta o întoarcere la masa negocierilor privind programul nuclear, ca singură cale de ieşire dintr-o situaţie care se înrăutăţeşte. Dar este neclar deocamdată până unde este dispus să meargă Israelul, scriu Financial Times şi Wall Street Journal.
Teheranul priveşte deocamdată negocierile ca pe o posibilă cale de depăşire a crizei – o modalitate de a-şi salva reputaţia şi de a-şi păstra regimul teocratic, au declarat diplomaţi şi analişti citaţi de Wall Street Journal, citează Hotnews.ro.
Iranul a anulat negocierile cu SUA programate pentru duminică, dar pe măsură ce atacurile israeliene s-au intensificat, a semnalat prin intermediari că este deschis la diplomaţie.
Teheranul anticipase deja acest lucru în mod public. „În viitor, dacă agresiunea încetează, este evident că se vor crea condiţiile pentru o revenire la diplomaţie”, a declarat duminică ministrul iranian de externe Abbas Araghchi în faţa diplomaţilor străini la Teheran.
Preşedintele Donald Trump a declarat, de asemenea, că doreşte un acord şi încetarea războiului. El a confirmat luni că Iranul a luat legătura prin intermediari.
„Ei ar dori să discute, dar ar fi trebuit să o facă înainte”, a declarat Trump la summitul G7 din Canada. Trump a declarat ulterior că va părăsi reuniunea cu o zi mai devreme pentru a se ocupa de criza din Orientul Mijlociu.
Arabia Saudită şi alte ţări din Golful Persic, îngrijorate de un posibil război regional, au făcut, de asemenea, presiuni asupra lui Trump pentru a-i determina pe israelieni să-şi oprească campania.
În timp ce Iranul a fost slăbit de atacuri, rămâne neclar cât de mult este dispus să facă compromisuri cu privire la circumstanţele sau substanţa negocierilor.
Israelul nu se grăbeşte
Dar un oficial israelian a declarat luni că Trump nu a făcut deocamdată presiuni asupra israelienilor pentru a-şi opri campania militară. „Trump nu ne spune să ne oprim”, a declarat ministrul de finanţe Bezalel Smotrich.
Având în vedere că avioanele de luptă israeliene pot survola liber Teheranul, iar contraatacurile iraniene provoacă pagube minime, liderii israelieni au puţine motive să îşi oprească atacul înainte de a face mai mult pentru a distruge siturile nucleare iraniene şi pentru a slăbi şi mai mult puterea guvernului teocratic.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că atacurile vor continua până când programul nuclear şi rachetele balistice ale Iranului vor fi distruse şi nu a dat niciun semn că este pregătit să se oprească.
De asemenea, el a declarat că schimbarea regimului nu este un obiectiv, dar ar putea fi un rezultat, având în vedere slăbiciunea conducerii iraniene.
Oficialii israelieni au declarat că armata a pregătit cel puţin două săptămâni de lovituri.
Israelul va desfăşura „câteva surprize” în cursul acestei săptămâni, care „vor face ca operaţiunea pagerul să pară aproape simplă”, a afirmat ambasadorul în SUA, Yechiel Leiter.
Emisarul diplomatic a făcut referire la operaţiunea israeliană din septembrie anul trecut, când mii de pagere folosite de agenţii Hezbollah au explodat simultan în Liban. Atacul Israelului a fost rezultatul unei operaţiuni complexe pregătite luni de zile.
Un război al oraşelor
Israelul a semnalat că operaţiunea din Iran ar putea dura mai multe zile, deşi nu a stabilit un termen limită.
Ambele tabere sunt conştiente că o intervenţie a SUA ar putea fi decisivă, Washingtonul dispunând de muniţia capabilă să distrugă buncărele, în principiu suficient de puternică pentru a penetra Fordo, o instalaţie nucleară îngropată sub un munte.
Dar, deocamdată, Israelul şi Iranul par angajate într-un conflict purtat pe distanţe de 1.000 km sau mai mult, nu cu forţe terestre, ci pe cer – o bătălie care consumă stocurile militare de drone, rachete şi interceptori.
Sid Kaushal, expert militar la Royal United Services Institute, a observat pentru Financial Times că Israelul şi Iranul poartă „un război al oraşelor”, care ar fi greu de susţinut pentru ambele tabere dacă SUA rămâne în afara conflictului sau dacă negocierile de pace nu ar fi reluate.
„Superioritatea aeriană a IDF (Forţele de Apărare ale Israelului) oferă avantaje, deşi distanţa şi uzura platformelor vor avea în cele din urmă un cuvânt de spus”, a spus el.
Deşi Israelul poate provoca mai multe daune Iranului, republica islamică a demonstrat că este capabilă să absoarbă pierderi uriaşe – aşa cum s-a întâmplat în timpul unui război de opt ani cu Irakul în anii 1980.
„Iranul este pregătit pentru orice situaţie neprevăzută”, a declarat Ahmad Vahidi, consilier al comandantului Gărzii Revoluţionare Iraniene, pentru mass-media locală. „Nu ne preocupă un război prelungit”, a spus el.
Cel puţin 200 de oameni ar fi murit deja în Iran.
Diferenţa dintre atacurile celor două ţări
Israelul ar putea fi pus la rândul său încercare, deşi premierul Benjamin Netanyahu a asigurat că războiul va dura „cât va fi nevoie”.
Până luni, Israelul a înregistrat 24 de morţi şi 592 de răniţi, potrivit biroului prim-ministrului.
Experţii militari pot doar să ghicească câte rachete mai are Iranul şi nivelul de sofisticare al acestora, care este evaluat împreună cu numărul de interceptoare ale sistemelor israeliene.
Sistemele de apărare stratificate ale Israelului – Iron Dome, David’s Sling şi Arrow – au doborât marea majoritate a rachetelor şi dronelor de atac ale Iranului, dar rezervele de interceptori nu sunt infinite.
Şi după cum a demonstrat Ucraina, cu cât un conflict durează mai mult, cu atât ratele de interceptare tind să devină mai slabe.
„Întrebarea care mă frământă este legată de stocurile iraniene (de rachete şi lansatoare) – cât timp pot continua să lanseze rachete balistice în acest ritm? – şi de stocurile de apărare aeriană ale Israelului”, a declarat pentru Financial Times Paddy McGuinness, fostul consilier adjunct pentru securitate naţională al Regatului Unit.
McGuinness a afirmat că atacurile Israelului asupra Iranului au fost precise şi distructive, în timp ce majoritatea atacurilor Iranului au fost, din punct de vedere militar, mai ineficiente.
Cu toate acestea, Netanyahu califică atacurile cu rachete ale Iranului drept o „ameninţare existenţială” pentru Israel, iar un bombardament prelungit cu rachete şi numărul zilnic de victime ar fi un factor care ar putea limita durata ofensivei israeliene.
Câte rachete mai are Iranul? Câţi interceptori mai are Israelul?
Calculele privind numărul de rachete iraniene au fost făcute şi refăcute – şi nu au avut neapărat aceleaşi rezultate.
Iranul, cred analiştii, a început conflictul cu peste 2.000 de rachete capabile să ajungă în Israel, potrivit IDF.
În patru zile, guvernul israelian a declarat că Iranul a lansat peste 350 de rachete. Poate şi mai semnificativ, estimările zilnice ale IDF sugerează că ritmul a scăzut după prima noapte. Acest lucru ar putea indica faptul că Iranul încearcă să conserve rachetele pentru un război mai lung, având dificultăţi în a le lansa sub focul israelian – sau ambele.
Danny Citrinowicz, specialist în Iran la Institutul pentru Studii Strategice Naţionale din Tel Aviv, a estimat că Iranul mai are peste o mie de rachete capabile să lovească Israelul. „Dar trebuie să calculeze perioada de timp în care vor trebui să facă faţă Israelului”, a spus el.
„Nu sunt sigur că va fi un război scurt”, a spus acesta.
Personalităţi din domeniul securităţii iraniene au sugerat că cele mai distructive rachete ale Teheranului sunt încă în rezervă — probabil aşteptând epuizarea stocului de interceptori al Israelului.
„Informaţiile despre reducerea stocurilor de rachete ale Iranului sunt ridicole”, a spus consilierul militar iranian Vahidi.
„Nu am exploatat încă pe deplin capacitatea noastră strategică în materie de rachete. Vom folosi armamentul nostru modern, inclusiv rachetele de nouă generaţie, atunci când vom considera că este necesar.”
Rezultatul va depinde probabil de „evenimente cu probabilitate redusă, dar cu impact mare”
Nu există informaţii despre câte dintre aceste rachete avansate au fost construite şi câte au fost distruse de Israel.
Acestea includ rachete cu combustibil solid cu focoase manevrabile, precum Fattah-1 şi Haji Qassem, şi Khorramshahr, o rachetă cu combustibil lichid care poate transporta un focos de 2 tone, a anunţat Iranul la începutul acestui an.
Luni, IDF a afirmat că a distrus o treime din lansatoarele de rachete ale Iranului.
„Dacă IDF poate pătrunde şi distruge lansatoarele aflate în adâncul Iranului înainte ca acestea să poată trage şi poate face acest lucru în mod constant, va anula în mare parte capacităţile de ripostă ale Iranului”, a declarat Decker Eveleth, de la Centrul pentru Analize Navale din Arlington, într-o postare pe X.
Cu toate acestea, pentru a face acest lucru, a spus el, Israelul ar trebui să menţină în mod continuu dominaţia aeriană asupra Iranului — o perspectivă dificilă pe termen lung.
Dominaţia militară în campanie nu va garanta că Israelul îşi va atinge obiectivele campaniei. „Ei trebuie să distrugă programul nuclear în sine sau să provoace daune inacceptabile Iranului, şi nu ştiu cum ar arăta daune inacceptabile”, a spus Eveleth.
În cele din urmă, rezultatul va depinde probabil de „evenimente cu probabilitate redusă, dar cu impact mare”, a spus pentru Financial Times Jon Alterman de la Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Washington, cum ar fi un atac cu victime în masă sau un eveniment care provoacă o divizare politică profundă.
„Operaţiunile militare au consecinţe politice, dar războaiele au obiective şi rezultate profund politice”, a spus el.
„Acesta este un război mai politic decât majoritatea, iar indicatorii tradiţionali de uzură militară par neobişnuit de nepotriviţi”, a adăugat expertul.
