Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a publicat motivarea deciziei prin care a respins definitiv acţiunea lui Dominic Fritz în dosarul de integritate deschis de Agenţia Naţională de Integritate. Raportul ANI, care a constatat existenţa unui conflict de interese administrativ, a avut ca efect pierderea mandatului de către liderul USR.
Potrivit motivării, în 2020, în perioada campaniei electorale, Fritz a primit un împrumut de la Răzvan Negrişanu. După câştigarea alegerilor şi preluarea funcţiei de primar al Timişoarei, acesta a semnat un referat referitor la un PUZ elaborat de RD Sign SRL, societate în cadrul căreia Negrişanu activa ca arhitect.
Instanţa a respins apărarea potrivit căreia Fritz ar fi avut un rol pur formal, iar procedura ar fi fost începută de fostul primar Nicolae Robu. Prin semnătură, judecătorii consideră că edilul şi-a însuşit proiectul şi a decis continuarea procedurii.
„Împrejurarea că referatul semnat de recurent (n.r. Dominic Fritz) la 02.11.2020 avea un conţinut identic cu cel anterior nu îl plasează în afara sferei de incidenţă a normei, ci confirmă asumarea de către recurent a conţinutului proiectului”, arată instanţa supremă.
ÎCCJ a mai stabilit că Fritz avea posibilitatea să se abţină de la procedură, chiar dacă viceprimarii nu fuseseră încă aleşi. Atribuţiile puteau fi delegate secretarului general al municipiului, astfel încât activitatea administrativă să continue fără participarea primarului.
Un alt argument respins de judecători a vizat presupusa lipsă a unui folos material pentru Negrişanu. Instanţa consideră că aprobarea PUZ reprezenta finalitatea serviciilor prestate de RD Sign SRL şi putea genera beneficii economice pentru societate şi, indirect, pentru arhitectul care era atât asociat, cât şi angajat al firmei.
Curtea a considerat relevant şi faptul că Negrişanu, în calitate de consilier local, s-a abţinut de la votul privind acelaşi proiect, ceea ce a indicat existenţa propriului său interes în cauză.
Judecătorii au respins şi explicaţia potrivit căreia împrumutul electoral urma să fie rambursat prin mecanismul decontării cheltuielilor electorale. La momentul semnării documentului, raportul de creditare exista în continuare, iar obligaţia de abţinere era una obiectivă.
„Natura electorală a împrumutului – finanţarea campaniei recurentului pentru accesul la funcţia publică de către cel al cărui proiect urma să îl promoveze – accentuează tocmai tipul de dependenţă pe care norma de integritate urmăreşte să îl prevină”, au susţinut judecătorii, potrivit Cotidianul.ro.
ÎCCJ a concluzionat că Dominic Fritz „a acţionat în deplină cunoştinţă a calităţii sale de debitor”, iar semnarea referatului a reprezentat o decizie conştientă de continuare a procedurii.
Instanţa a apreciat totodată că fapta nu poate fi considerată lipsită de gravitate, întrucât putea crea aparenţa unui conflict între interesul public şi interesul personal. În schimb, judecătorii au precizat că interdicţia electorală nu îi anulează dreptul la muncă. Fritz poate activa în mediul privat şi poate ocupa anumite funcţii publice care nu intră sub incidenţa obligaţiei de depunere a declaraţiilor de avere şi interese.
