Lumea PSD s-a terminat astăzi. Ignoraţi de Bolojan, luaţi la mişto de AUR, cei de la PSD şi-au strâns jucăriile din Parlament şi au plecat acasă. Marele partid combinator a fugit din Parlament.
Au intrat în sală cu reflexul vechiului partid care se crede stăpân pe tot: pe bani, pe proceduri, pe oameni, pe stat. Au venit să împingă mai departe reţeta lor clasică: să dea bani pe care nu-i au, fără să taie robinetul pentru primarii faliţi, fără să se atingă de privilegii, fără să deranjeze reţeaua care i-a hrănit ani la rând.
Numai că, în Parlament, PSD a avut un şoc rece. AUR le-a spus limpede că nu votează amendamentele PSD, după ce PSD nu le-a votat pe ale lor. Atât de simplu. Atât de brutal.
PSD s-a trezit că AUR are pretenţii, are dorinţe. Vrea să negocieze.
Şi dintr-odată, PSD a înţeles ceva ce până ieri refuza să accepte: AUR nu mai este partidul de decor din ecuaţia lor. AUR are pretenţii. AUR are condiţii. AUR vrea să negocieze.
Până azi, PSD îl ameninţa pe Bolojan că, dacă nu pleacă, face guvern cu AUR. Doar că în povestea asta au descoperit un detaliu esenţial: AUR nu vine să care geanta PSD-ului. AUR vine să ceară partea cea mare.
Aici s-a rupt filmul pentru PSD.
Pentru că, în momentul în care îl dai jos pe Bolojan şi intri într-o criză politică şi financiară, nu mai negociezi din poziţia partidului care dictează. Negociezi din poziţia partidului slăbit, împins în colţ, cu sondajele pe masă: 40% pentru AUR, 16% pentru PSD. De aici începe discuţia. Nici vorbă de premier PSD. Nu cu control PSD. Nu cu condiţiile PSD. Ci cu PSD în rol de partid de rangul doi, într-un guvern în care altcineva dă ordinele.
Asta i-a lovit cel mai tare astăzi: nu scandalul, nu votul, nu pierderea momentului. Ci realitatea că AUR vrea să negocieze de sus.
Acesta a fost primul test serios. Şi verdictul a fost clar: partidul care, potrivit sondajelor, conduce jocul este AUR, nu PSD. Iar dacă mâine s-ar ajunge la anticipate, AUR ar avea şansa reală să facă singur guvernul.
Toată schema PSD-PNL de după anularea alegerilor, tot învârtitul pe loc, toate urletele, toate crizele teatrale încep acum să se vadă exact aşa cum sunt: manevre disperate ale unor partide care au crezut că mai pot păcăli încă o dată realitatea.
PNL a jucat rece şi eficient. L-a pus pe Bolojan şi a stabilizat situaţia. PSD, în schimb, a rămas blocat în reflexele lui: frână, combinaţie, ameninţare, şantaj, improvizaţie. Un partid care de ani de zile nu mai ştie să construiască nimic, dar ştie perfect să consume, să împartă şi să blocheze. Iar simbolul perfect al acestei decăderi rămâne marele pierzător Marcel Ciolacu.
Mai mult, cei de la PSD au pierdut avantajul asupra judecătorilor după ce un judecător CCR propuse de UDRM, speriat de guvernul PSD-AUR, a deschis calea pentru tăierea pensiilor speciale. Asta arată că până şi la CCR s-a simţit mirosul de prăbuşire.
Eşecul politic al PSD nu mai avea cum să fie amânat. Astăzi doar s-a văzut în direct. Au intrat în Parlament convinşi că încă sunt cineva. Au ieşit de acolo înţelegând că, în noul joc politic, nu mai dictează nimic. Sunt nimeni politic. Vor mai trage de timp până la alegerile parlamentare şi gata cu ei.
PS: PSD, plătiţi-vă datoriile. Aţi împrumutat România cu Ciolacu şi acum nota de plată a ajuns la toţi ceilalţi. Anul acesta trebuie plătite doar dobânzi de 10 miliarde de euro. De ce să plătească pensionarii, mamele, femeile, veteranii pentru datoriile făcute de voi?
Context: PSD a făcut miercuri scandal în Parlament după ce amendamentul prin care cerea alocarea unui ajutor unic pentru pensionari a fost respins de două ori în comisiile reunite de buget. Deşi cu o zi înainte colaboraseră, AUR a refuzat de această dată să mai susţină măsura PSD. În replică, liderii PSD au ameninţat că vor pica bugetul Ministerului Finanţelor dacă nu se găsesc cei 1,1 miliarde de lei necesari. PNL le-a cerut public să renunţe la blocaj şi a acuzat PSD de populism şi presiune politică într-un moment în care bugetul trebuie votat.
