În spatele anunţului surprinzător privind armistiţiul dintre Statele Unite şi Iran s-a desfăşurat o adevărată cursă contra cronometru, marcată de tensiuni extreme, incertitudine şi negocieri purtate în condiţii aproape clandestine. Potrivit unor surse apropiate discuţiilor, momentul de cotitură a venit luni, când liderul suprem iranian, Mojtaba Khamenei, ar fi transmis, pentru prima dată de la izbucnirea conflictului, instrucţiuni clare echipei sale de negociatori să caute un compromis.
Decizia a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât, în acelaşi timp, preşedintele american Donald Trump lansa ameninţări publice dure, vorbind despre distrugere totală. În culise însă, diplomaţia funcţiona la turaţie maximă, chiar dacă până în ultimele momente nimeni nu ştia cu certitudine dacă se va ajunge la o înţelegere.
În acele ore tensionate, oficialii americani şi structurile militare din Orientul Mijlociu se pregăteau pentru scenariul cel mai sumbru: o campanie amplă de bombardamente asupra infrastructurii iraniene. Incertitudinea era totală, iar un oficial din domeniul apărării a descris situaţia drept „o nebunie”, subliniind lipsa oricărei clarităţi privind decizia finală a liderului de la Casa Albă, potrivit News.ro.
În paralel, aliaţii din regiune se aşteptau la o reacţie iraniană fără precedent, iar în Iran, populaţia civilă începea să-şi părăsească locuinţele, temându-se de un atac iminent.
Negocierile au fost intense şi haotice. Trimisul american Steve Witkoff a respins vehement o propunere iniţială venită din partea Iranului, considerând-o inacceptabilă. De aici a urmat un schimb continuu de variante şi amendamente, mediatorii pakistanezi jucând un rol esenţial în transmiterea mesajelor între părţi, în timp ce diplomaţi din Egipt şi Turcia încercau să reducă diferenţele.
Un element inedit a fost modul în care Khamenei a ales să comunice. Din cauza riscului ridicat de a fi localizat şi vizat, acesta ar fi recurs la un sistem rudimentar, dar eficient: bileţele transmise prin curieri. În acelaşi timp, zvonurile privind starea sa de sănătate complicau şi mai mult situaţia.
Până luni seara, propunerea de armistiţiu de două săptămâni a fost acceptată de partea americană, iar decizia finală a depins de acordul liderului iranian. Surse apropiate negocierilor susţin că fără aprobarea sa directă, înţelegerea nu ar fi fost posibilă.
Ziua de marţi a adus confirmarea progreselor, chiar dacă declaraţiile publice rămâneau alarmante. În cele din urmă, după o serie de discuţii telefonice la nivel înalt şi presiuni din toate direcţiile, armistiţiul a fost acceptat, iar forţele americane au primit ordin de retragere la scurt timp după anunţ. Rămâne însă de văzut dacă această pauză fragilă va rezista sau dacă tensiunile vor reizbucni.
